FENOMENUL TUNGUSKA
In zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia .
Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C .În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .
La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului
Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . nostru , singurii care s-au încumetat sa se aventureze pâna la locul exploziei au fost crescatorii de reni tungusi si vânatorii . Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .
Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.
În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .
În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie .
Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .
Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .
Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .
Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??
Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .
Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .
În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .
În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acel loc .
Fiecare dintre aceste ipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .
Genialul Tesla
“Toate inventiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemnea, toate au fost perfectionate, au fost corectate intr-o proiectie mentala atat de reala, incat niciodata un aparat imaginat de el nu a dat gres. Totul a functionat perfect, fara corectii ulterioare, totul a fost construit fara experimente preliminare. Nikola Tesla si-a dezvoltat o capacitate neobisnuita de proiectie astrala in alte dimensiuni, in care si-a gasit numerosi prieteni. Asa cum a comunicat cu fiintele din eteric, Tesla a facut cunostinta cu tehnica in eteric, tehnica pe care a vazut-o descompusa, in detalii, in functiune”, afirma cu zeci de ani in urma celebrul inventator roman Henri Coanda, despre cel care a fost inventatorul de geniu Nikola Tesla, un nume prea putin rostit astazi de umanitate.
Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.
Nikola Tesla si primul dispozitiv wireless din lume – un telegraf -, „parintele” tuturor device-urilor de acest fel de astazi
Nici nu implinise 30 de ani atunci cand a emigrat in SUA, la insistentele lui Charles Bechelore, un asistent al lui Thomas Edison. Ajuns acolo, a fost primit rece de Edison si angajat ca inginer electronist in atelierele companiei acestuia. La scurt timp, Tesla se revolta fata de modul cum patronul sau intelegea sa-si conduca afacerile si cercetarea stiintifica, demisioneaza si se hotaraste sa lucreze pe cont propriu. Dupa succesul sistemului sau original bazat pe curenti alternativi polifazati, la inceputul anului 1885, isi infiinteaza propria firma si tot atunci, aparent straniu, un incendiu ii distruge complet laboratorul din New York. In 1891, Tesla realizeaza transformatorul care ii poarta in prezent numele si care permite obtinerea unor tensiuni cu valori de pana la cateva milioane de volti.
Prototipul transformatorului Tesla, inventa de Nikola in 1888
Pana in 1892, Oficiul de Patente al SUA i-a eliberat lui Tesla peste 40 de brevete pentru inventiile realizate conform principiului campului magnetic rotativ descoperit de el si a elementelor esentiale ale sistemului electric de curent alternativ. In 1895, devenea operationala, la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent electric alternativ din lume. Emblemele masivelor generatoare instalate acolo purtau numele lui Nikola Tesla si chiar in zilele noastre, marea majoritate a motoarelor electrice inductive aflate in uz pretutindeni in lume au la baza proiectul sau initial. Inventiile sale stau la baza radarului, ciclotronului, televizorului, retelelor mondiale de radio si TV, robotilor, Internetului, pagerelor, telefoanelor celulare sau programului spatial “Razboiul Stelelor” lansat de americani in Razboiul Rece. Toate acestea sunt tributare schitelor lui Tesla. Desi a fost un geniu sclipitor al umanitatii, pe 7 ianuarie 1943, intr-o zi de miercuri, la aproximativ 10:30 PM, Nikola Tesla isi dadea ultima rasuflare, murind singur si uitat intr-o camera mica din hotelul Newyorker. Afara, orasul era insufletit de mostenirea lasata in urma de acest om, mustind de electricitatea obtinuta din viziunea materializata a lui Tesla de a trai intr-o lume complet alimentata de curent alternativ. Tesla este ingropat aproape in obscuritate; un gigant prabusit al inventicii, ale carui descoperiri raman ca fundatie pentru unele dintre cele mai prolifice performante stiintifice atinse de umanitate. Cum s-a ajuns aici? Nikola Tesla era un umanitarist, un idealist si un geniu nepervertit. Desi de cele mai multe ori a fost personificat ca un cercetator nebun, poate ca singurul lui defect a fost acela de a se fi nascut inaintea timpului sau.
Reconstituire moderna a uneia dintre „masinariile” lui Tesla, prin care inventatorul a experimentat energia electrica alternativa
In copilarie, Tesla a avut un frate mai mare, inzestrat cu aptitudini paranormale, care a murit prematur. Parintii celor doi baieti au suferit enorm in urma evenimentului, amintirea realizarilor exceptionale ale fratelui lui Nikola facand ca eforturile fiului ramas sa para neinsemnate. Acest lucru i-a ingreunat simtitor baiatului “misiunea” de a-si impresiona parintii. Tatal lui Tesla, Milutin, insista sa il faca pe, de acum, unicul sau fiu, preot, spre nefericirea baiatului care visa sa devina inginer. Milutin nu era un individ perimat, dimpotriva chiar, era un erudit si un membru marcant al comunitatii, insa genele miraculoase de care Nikola avea sa dea putin mai tarziu dovada, par sa-i fi fost transmise pe linie materna. Provenind dintr-o familie de oameni sclipitori, mama sa Gica demonstra adesea un talent deosebit in improvizarea unor agregate necesare in gospodarie. Cu toate acestea, antrenamentele mentale la care micul Nikola a fost supus de tatal sau, i-au propulsat simtitor geniul pe care avea sa-l demonstreze ulterior intregii lumi.
Inca de mic, Tesla a suferit din cauza unei afectiuni unice, care consta in aparitia unor imagini insotite de puternice strafulgerari luminoase. Era o reactie pe care medicii nu au reusit sa o explice si care izbucnea atunci cand baiatului ii era adresat un anumit cuvant sau cand ochii lui intalneau o anumita imagine. De asemenea, imprevizibilele strafulgerari luminoase se manifestau si atunci cand Nikola se afla in situatii periculoase, stresante, sau cand era foarte vesel. Uneori, devenea capabil sa vada tot aerul din jurul sau umplut cu “limbi de flacari vii”, manifestari subtile ale omniprezentei energiei eterice, a caror intensitate a crescut odata cu inaintarea in varsta si a atins punctul maxim la varsta de 25 de ani.
Reconstituire grafica a uneia dintre viziunile lui Tesla
Un timp, Tesla fost incapabil sa distinga daca imaginile derulate in fata ochilor sai erau reale sau nu. A inteles, insa, ca ceea ce experimenta nu era atat o afectiune, cat o capacitate pe care trebuia sa invete a o stapani. Acest lucru l-a determinat sa nu se mai impotriveasca manifestarilor launtrice ale spiritului sau si sa incerce sa le accepte. Nu numai ca imaginile nu l-au mai luat prin surprindere pe Tesla, dar baiatul a ajuns chiar sa dezvolte o afinitate pentru competenta sa unica de creare a unei realitati proprii, in care putea jongla dupa bunul plac cu diversele planuri virtuale. Nikola si-a cultivat intr-atat de mult aceasta dimensiune paranormala, incat a inceput sa intreprinda ample calatorii mentale, in somn sau in stare de veghe, atat in locuri deja cunoscute cat si in cele nestiute, in orase si tari straine, unde intalnea personaje si isi facea prieteni. Aceste fantezii ii devenisera la fel de dragi precum experientele din viata reala. Atunci cand Nicolae inchidea ochii, el observa de fiecare data un fundal albastru uniform si intunecat, asemanator unui cer nocturn clar si fara stele. Dupa cateva secunde, respectivul camp devenea animat cu numeroase particule verzi scanteietoare, dispuse in numeroase straturi ce avansau incet catre el. Apoi, aparea din dreapta un model format din doua sisteme multicolore de linii paralele apropiate si reciproc perpendiculare, in care predominau galbenul, verdele si auriul. Imediat dupa aceea, liniile cresteau in stralucire si totul devenea plin de puncte sclipitoare, imaginea strabatand incet campul vizual si disparand in circa 10 secunde catre partea stanga. In urma ramanea un fundal neplacut de culoare gri, pe care se perindau imaginile persoanelor vazute de Tesla in timpul zilei, dupa care urma somnul. Daca imaginile nu apareau, noaptea avea sa fie fara somn.
Dupa varsta de 17 ani, Tesla putea sa vizualizeze, cu cea mai mare usurinta, un obiect, neavand nevoie de modele, desene sau alte experimente propriu-zise. Din acest motiv, baiatul avea capacitatea de a pune la lucru o piesa, mental, fara a fi necesara construirea ei efectiva, astfel incat sa isi dea seama daca va functiona sau nu, atunci cand va fi materializata. El putea dezvolta un intreg concept fara a se folosi de un singur instrument. Abia dupa ce adapta angrenajului imaginat toate imbunatatirile posibile si nu mai gasea nicio greseala, dadea forma respectivului produs al inteligentei sale. Fara exceptie, toate dispozitivele concepute de Tesla lucreaza exact asa cum le-a conceput el.
Motorul electric Tesla – pe principiul de functionare al acestuia au fost concepute majoritatea aparatelor electronice pe care le folosim astazi, de la televizor si computer la aparat de ras si lanterna
Inca din primii ani de viata, Nicolae deprinde, fara vreo explicatie aparenta, o aversiune puternica fata de cerceii femeilor, facandu-i insa placere sa deseneze alte ornamente, precum bratarile. Observarea unei perle il ducea la extaz, fiind fascinat si de stralucirea cristalelor sau a obiectelor cu muchii ascutite si suprafete plane. Nu s-ar fi atins niciodata de parul altor oameni si ar fi facut febra doar privind o piersica, iar daca intalnea o bucata de camfor (substanta organica cristalizata, incolora, cu miros caracteristic si gust amar, folosita in medicina si in industria celuloidului), aceasta ii producea un puternic discomfort. Obisnuia sa numere pasii in timp ce se plimba si sa calculeze volumul vaselor de supa, al cestilor de cafea si al bucatilor de mancare. Toate actiunile si operatiunile pe care le realiza trebuiau sa fie divizibile cu trei si daca numaratoarea nu ii iesea, se simtea nevoit sa o ia de la capat, chiar daca calculele durau ore intregi.
Pana la 8 ani, Tesla a fost un copil cu un caracter slab, temator, superstitios, prag pe care depasindu-l, a suferit o transformare extraordinara de personalitate. A gasit puterea autocontrolului si a depasirii de sine, citind pe ascuns sute de carti la care, pentru a-i proteja vederea, tatal sau ii restrictiona accesul. Tesla ajunge la un asemenea nivel de autodisciplina si vointa incat devine peste noapte adept inflacarat al unor activitati si pasiuni (precum jocurile de noroc), abandonandu-le apoi cu vehementa intr-un timp record. In aceasta directie il ajuta atat cultura vasta pe care si-o cladeste citind, cat mai ales intelepciunea mamei sale, care il intelege deplin si ii insufla pe calea cea mai potrivita un sistem de valori corect, caracteristic unei existente demne. Sanatatea si forma fizica ale lui Tesla s-au mentinut in limite de invidiat pana la o varsta foarte inaintata a curiosului personaj. La 60 de ani, isi mai putea inca angaja trupul in acrobatii accesibile numai marilor atleti, iar ochii ii erau la fel de vioi ca ai unui copil. Mai mult de atat, se pare ca, de la implinirea varstei de 18 ani pana la moarte, lui Nikola nu i-a variat nici macar cu un kilogram greutatea corpului si, daca in copilarie era stangaci, la maturitate devenise ambidextru, folosindu-si cu aceeasi indemanare ambele membre superioare.
Nicolae Tesla – la 40 de ani arata precum la 20
In timpul gimnaziului, Nikola era pasionat de studiul matematicii. Pana la un anumit grad de dificultate, ii era indiferent daca scria simbolurile pe tabla sau le invoca mental. Cu toate acestea, baiatul a fost departe de ceea ce s-ar fi putut numi un copil cuminte sau un elev exemplar. Daca la maturitate si-ar fi publicat un volum despre nazbatiile copilariei sale, “Amintirile” lui Creanga ar fi palit cu siguranta in fata intamplarilor nastrusnice si fanteziilor uluitoare ale lui Nicolae. Ca baiat, a fost de mai multe ori la un pas de moarte, de doua ori prin inec, iar o data din pricina holerei. Era capabil sa nimereasca cu pietre pestii in aer, atunci cand acestia sareau din apa, prindea cu cea mai mare usurinta, cu ajutorul mainilor, soareci si pasari si parea sa dezvolte cate o tehnica proprie, simpla dar extrem de eficienta, pentru a rezolva aproape orice problema.
Avea o adevarata manie de a termina orice incepea, fapt care adesea l-a pus in situatii dintre cele mai dificile. Odata, incepuse sa citeasca opera lui Voltaire, cand a aflat ca existau aproximativ o suta de volume tiparite marunt ale celebrului scriitor. A trebuit sa termine ceea ce incepuse, dar dupa ce a lasat jos ultima carte si-a spus ca acest maraton al lecturilor nu se va repeta. Inca mai mult decat toate aceste lucruri, aspect deja paranormal al inventatorului, urechea lui Tesla era un instrument extraordinar de captare a semnalelor acustice. Acest simt era in cazul sau de 14 ori mai dezvoltat decat in cazul unui om obisnuit. Putea auzi ticaitul unui ceas aflat la trei camere distanta, iar asezarea unei muste pe masa din incaperea in care se afla putea provoca un sunet aproape insuportabil de puternic pentru urechea sa. O trasura ce trecea la o distanta de cativa kilometri, avea deseori efectul de a-i cutremura intregul corp. Uneori, i se parea ca pamantul de sub el tremura continuu, asa incat a trebuit sa-si puna patul pe tampoane de cauciuc pentru a amortiza socurile resimtite si a reusi sa doarma.
“Savantul nebun” avea sa schimbe lumea
Colonelul Philip J. Corso, ofiter de informatii american, membru al Consiliului Securitatii Nationale a SUA si sef al Directiei Tehnologii Straine a Armatei Terestre SUA, face unele precizari interesante cu privire la inventiile lui Tesla, dintre care, cele mai multe au fost intelese cu mult dupa moartea sa. Colonelul a fost primul care a sustinut ca inventiile lui Tesla erau atat de avansate si de greu de inteles incat ele au fost reconsiderate numai dupa ce, la Roswell, s-a constatat ca extraterestrii foloseau tehnici… Tesla. Bisturiul-laser gasit in OZN-ul prabusit acolo avea acelasi principiu – fascicolul de energie directionata – ca “Raza Mortii” a istro-romanului. “Chiar inainte ca dramaturgul ceh Karel Capek sa fi nascocit termenul “robot” in piesa “R.U.R.” si inainte ca scriitorul american de literatura SF Isac Asimov sa fi inventat “robotica” in culegerea de povesti “Eu, robotul”, Nikola Tesla crease un “automaton” (soldat mecanic) si un navomodel dirijat”, declara colonelul Corso.
“Geniul Omenirii” cum este supranumit Tesla in anumite cercuri, pare sa fi avut o dorinta obsesiva de pace. Chiar si atunci cand inventa arme apocaliptice, o facea in speranta naiva ca va trimite razboiul in uitare, deoarece toate natiunile ar detine aceeasi putere de a-si distruge reciproc arsenalele. Ideile sale erau atat de radicale pentru vremea lor, atat de indepartate de ceea ce gandeau contemporanii sai, incat au fost ignorate, parand pentru cei mai multi oameni (si chiar cercetatori) fie niste aiureli ale unui savant nebun, fie niste lucruri total nepractice. Totusi, pana si ideile sale cele mai “lunatice” – asa cum au fost planurile de la sfarsitul secolului XIX vizand un bombardier cu decolare si aterizare verticala – par acum perfect functionale.
Pentru ca gratie proiectiilor sale mentale, stia de dinainte faptul ca toate experimentele sale vor fi incununate de succes, Tesla nu era aproape niciodata atent in laborator, studiind sau incercand sa rezolve alte probleme, in vreme ce experimentele sale erau in plina desfasurare
Daca in anii ’30 ai secolului XX, inventiile lui Tesla erau publice, dupa moartea sa, in ianuarie 1943, au fost sechestrate si ascunse, sub autoritatea guvernului SUA. Oficial, dupa moartea sa, Nikola Tesla a fost trecut in uitare, dar in realitate inventiile sale au starnit interesul varfurilor Armatei SUA inca din 1945. Tesla oferise acesteia un navomodel telecomandat ce putea fi dirijat prin radio de la distanta si putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, in 1915, Tesla oferise SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfectionata decat celebra V2 a lui Hitler. Cea mai importanta inventie a lui Nikola Tesla pentru apararea SUA si a Terrei ramane, insa, celebra “Raza a Mortii”, despre care credea ca va aduce pacea mondiala, tocmai pentru ca ea putea distruge intr-o clipa orase si armate intregi. Tesla insusi ar fi spus despre arma sa: “Aparatul meu imi permite sa trimit spre un punct foarte indepartat energii de trilioane de ori mai mari decat este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmisi printr-un fascicul mai subtire decat firul de par si nimic poate rezista.” Tesla a fost coordonator al proiectului Philadelphia si tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazandu-se nu pe teoria relativitatii, mai tarziu emisa de Einstein, ci pe principiul fulgerului globular. Nu ne-am hazarda foarte tare daca am spune ca toata tehnica de astazi, care ne face viata mai usoara, care ne permite comunicarea la distante de mii de kilometri si care anunta sa ne propulseze intr-o dimensiune a cunoasterii si a existentei cu totul nebanuita, a fost ridicata si se afla inca in plina constructie pe pilonii schitelor si inventiilor celui mai mare geniu al umanitatii, Nicolae Tesla.
In jurul nationalitatii lui Tesla, din motive mai mult sau mai putin lesne de inteles, planeaza o controversa puternica. Colonelul Corso il considera sarb, Jan van Helsing il crede croat, iar omenirea intreaga il vede oricum dar numai cu origini romanesti nu. Chiar daca nu s-a nascut in spatiul carpato-danubianio-pontic, Tesla avea totusi sange romanesc, mostenint din genele parintilor sai istro-romani, membri ai comunitatilor romanesti din Croatia.
Adevarul despre apa imbuteliata
Suntem convinsi de faptul ca apa de la robinet este poluata, insa cumparam cu incredere diferite marci de apa imbuteliata, fara sa ne punem problema daca lichidul din interior este intr-adevar pe cat de pur se pretinde. Diferentierea dintre o apa curata si una cu bacterii nu se poate face foarte usor, nici vizual si nici gustativ, ci doar in urma unor analize specifice.
Afla insa in continuare de ce ar trebui sa pui la indoiala acuratetea apei pe care o platesti, imbuteliata in PET-uri:
Este posibil sa bei tocmai apa de la robinet
Daca tu credeai ca apa minerala sau plata pe care o cumperi din comert este adusa de la izvoare naturale, din munti, afla ca te inseli amarnic. Nu trebuie sa crezi chiar tot ce se spune in reclame. Este vorba doar de o strategie de marketing, folosita, bineinteles, pentru cresterea vanzarilor. De cele mai multe ori este vorba de apa de la robinet, purificata si imbogatita chimic cu minerale. Asta e tot. Totul este impachetat in ambalaje atragatoare si vandute cu un anumit pret. Astfel, “izvoarele naturale” de care vorbesc reclamele nu sunt decat sursele de apa locale.
Apa imbuteliata nu este tocmai pura
Marcile de apa minerala folosesc foarte des termeni ca: “pur”, “natural” si “curat”. Culmea, de multe ori tocmai apa imbuteliata se prezinta mai toxica decat cea de la robinet. Un studiu din SUA al Consiliului de protejare a resurselor naturale a aratat ca aproape 22% din brandurile de apa testate contineau cel putin un tip de contaminare cu substante chimice la un nivel mult peste cel admis pentru protejarea sanatatii.
Apa imbuteliata este depozitata in spatii improprii
Apa imbuteliata nu este tinuta la frigider, ci la temperatura camerei. Aceasta este greseala producatorilor si ulterior a comerciantilor. La randul lor, consumatorii pastreaza apa imbuteliata chiar la temperaturi mari, pe perioade mari de timp. Apa de la robinet este, prin comparatie, mult mai curata decat cea imbuteliata, prin simplul fapt ca ea circula la temperaturi mult mai scazute, fapt ce nu lasa bacteriile sa se dezvolte, asa cum se intampla in cazul apei cumparate.
Sticlele de plastic – de trei ori problematice
Pe de o parte, PET-ul nu reuseste sa pastreze calitatea apei pe perioade mari de timp. Plasticul nu are nici un fel de proprietate de izolare a apei din interior, astfel incat bacteriile si substantele toxice se pot inmulti incontrolabil, mai ales din cauza depozitarii inadecvate, in soare si la temperaturi mari.
Pe de alta parte, sticlele de plastic reprezinta o adevarata amenintare pentru mediul natural. Doar 16% din cantitatea de sticle de plastic este reciclata, si aceasta doar in cele mai dezvoltate state ale lumii. Pentru a se degrada, o sticla de plastic are nevoie de o perioada cuprinsa intre 400 – 1000 de ani.
In plus, sunt folosite anual 17 milioane de barili de petrol pentru realizarea PET-urilor. O risipa imensa, care duce automat la un pret ridicat pentru fiecare sticla de apa imbuteliata, de 4000 de ori mai scumpa decat aceeasi cantitate de apa luata de la robinet.
Bauturile racoritoare: solutii chimice cu efecte dezastruoase
Chiar daca multe dintre ele sunt declarate a fi produse naturale, majoritatea bauturilor racoritoare au in componenta lor si aditivi chimici. Cel mai des folosit este acidul citric (E 330) sau sarea de lamaie precum si inlocuitorii de zahar ca aspartanul. Colorantii folositi (E 110 si E 102) sunt si ei declarati toxici.
O sticla de suc carbogazos contine aproximativ 10 lingurite de zahar, 250 de calorii (50 cal/100 ml) fiind plina de coloranti, sulfite (saruri ale acidului sulfuros) si indulcitori artificiali – printre care se numara si aspartamul.
Osteroporoza, obezitatea, cariile si afectiunile cardiovasculare sint conectate in mod direct cu bauturile carbogazoase. Ingurgitarea cantitatii de zahar din aceste sucuri iti diminueaza apetitul pentru alimentele sanatoase, pavind drumul deficientei nutritionale.
Este bine sa stii cum este influentat organismul de principalele componente ale unei bauturi carbogazoase:
* acid fosforic – poate interfera cu abilitatea organismului de asimila calciul; acest lucru conduce la osteoporoza si la farimitarea oaselor si a dintilor; de asemenea, acidul fosforic neutralizeaza acizii din stomac, affectind digestia.
* zahar – creste nivelul insulinei, putind conduce la hipertensiune arteriala, colesterolemie, afectiuni cardiovasculare, diabet, cistigul in greutate si imbatrinire prematura.
* aspartam – acesta substanta chimica este folosita drept inlocuitor al zaharului in bauturile carbogazoase dietetice. Cercetarile au demonstrat ca exista peste 92 de efecte secundare produse de aspartam printre care se numara tumori ale creierului, malformatii, diabet, tulburari emotionale etc. In momentul in care aspartamul este inmagazinat pentru perioade mai lungi de timp, in locuri calde, el se transforma in metanol (alcool metilic) – acest alcool genereaza produsi toxici pe masura ce este oxidat in organism.
* cafeina (existenta in produsele de tip cola) – produce stari de agitatie, insomnii, determina marirea presiunii singelui, ridica nivelul colesterolului in singe, influenteaza absorbtia vitaminelor si a mineralelor etc.
Eliminarea acestor bauturi carbogazoase constituie unul dintre cele mai simple, dar utile lucruri pe care le poti face pentru sanatatea organismului tau.
Pepsi Max – Zero zahar, savoare maxima
Ingrediente: dioxid de carbon, caramel, aspartam, acid citric si acid fosforic alimentar, benzoat de sodiu, cafeina, aroma de cola.
E211(benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri; prezent in multe medicamente (Tylenol, Phenergan); se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania; interzis in SUA.
E330 (acid citric)aproduce afectiuni ale cavitatii bucale(afte) si are actiune cancerigena.
Se gaseste in cele mai multe sucuri care se afla in comert, mustar (sub forma de arome), ciuperci conservate.
E 338 (acid fosforic) – produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale s.a.); folosit si in preparatele din branza.
E 951 (aspartam) este un indulcitor des folosit si poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli; cancerigen.
Intalnit in guma de mestecat, produse zaharoase, bauturi racoritoare;interzis in SUA. Pe termen lung, prin scaderea imunitatii, consumul in exces de aspartam expune la gripa, boli de plamani, infectii urinare si intestinale. Lipsa de calciu apare si ea in timp. Folosirea aspartamului are si alte efecte nocive asupra sanatatii: cefalee, insomnie, tulburari de vedere, auz si memorie, oboseala, palpitatii si predispune la ingrasare. In acelasi timp, E 951 joaca un rol important in declansarea tumorilor cerebrale, a sclerozei multiple, malformatiilor si diabetului.
Cafeina a un alcaloid care in cantitati mari provoaca palpitatii, cresterea presiunii sangvine, voma, convulsii, diaree, mictiuni frecvente, insomnie, crampe stomacale, tremuraturi ale mainilor, spasme musculare, scaderea calcemiei.
Prigat de portocale, fara zahar
Ingrediente: apa, concentrat natural de portocale, aspartam, acesulfamK, acidifiant aacid citric, conservant a benzoat de sodiu, sorbat de potasiu (E 202), colorant a beta caroten, antioxidant aacid ascorbic.
E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam K), E 330 (acid citric), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene
Acidul benzoic (E 210) si derivatii lui sunt cancerigeni (E213 – benzoat de calciu, E218).
Cappy, Tempo light, Grapefruit, fara zahar
Ingrediente: apa, suc de grapefruit minimum 4%, acidifiant acid citric, stabilizatori E 452 (polifosfati), E 455, E 1450, indulcitori ciclamat de sodiu, acetsulfamK si aspartam, conservanti sorbat de potasiu (E 202) si benzoat de sodiu, arome identic naturale, chinina.
E330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-k), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene
E 952 (ciclamat) este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen.
E 455 (difosfati) – in cantitati mari pot determina tulburari ale raportului calciu/fosfor in organism
E 452 (polifosfati) – in cantitati mari altereaza activitatea metabolica a organismului.
Coca-Cola light
Ingrediente: apa, dioxid de carbon, colorant caramel, indulcitori ciclamat de sodiu, acetsulfamK si aspartam, acidifianti acid fosforic, acid citric, arome naturale, conservant benzoat de sodiu, cafeina.
E 330 (acid citric), E 951 (aspartam), E 950 (acetsulfam-K),
E 952 (ciclamat), E 211 (benzoat de sodiu) – cancerigene
E 338 (acid fosforic) -produce tulburari digestive
Adevarul despre vaccinuri spus de profesor dr. Pavel Chirila
V-aţi întrebat de ce nu sunt primiţi la grădiniţă, la şcoală sau la liceu copiii din România dacă nu au multe, extrem de multe vaccinuri făcute??? V-a informat cineva corect şi complet asupra efectelor şi riscurilor la care sunt expuşi copiii în urma vaccinării??? V-a cerut cineva acordul pentru ca vaccinul să fie administrat copilului??? Şi-a asumat cineva răspunderea şi dacă da…cum???
Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiţi, înţelegeţi şi…povestiţi şi celor care nu ştiu!!!
1.Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?
Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înţepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conţine 6 tulpini).
2.Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?
Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.
3.De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?
În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat populaţiei ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”…
4.Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?
Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie, etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).
5.In Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?
Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nicio reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.
6.Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?
Societatea civilă are două soluţii:
-să reacţioneze şi să impună legea;
-să-şi înfiinţeze şcoli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.
7.Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?
Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.
8.Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?
Legislaţia europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).
9.Credeti ca vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Aţi anticipat răspunsul.
10.Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?
Pentru specialişti – în studiile de specialitate, pentru publicul larg – pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.
Glutamatul de sodiu
FABRICAT din melasa (care este obtinuta din zahar) prin fermentatie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi intalnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E621 (conform regulamentelor europene).
Glutamatul se foloseste cel mai mult in alimentele fabricate artificial si in semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, inghetata, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului ca acel aliment este foarte gustos (o pacaleala). Dar asta nu este totul…
Glutamatul este interzis in Australia, insa este tolerat in Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocand simptome ca greata, dureri de cap, ameteli, palpitatii, slabiciune si oboseala. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generica de ”simptomul mancarii chinezesti”.
Glutamatul se intalneste si in alimente naturale. Cele mai mari concentratii de glutamat se gasesc in drojdie, ciuperci, rosii, branzeturi si extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot contine valori periculos de mari de glutamat fara a fi ”aditivate” cu E 621. Daca un produs alimentar are ca ingrediente ”proteina vegetala hidrolizata” (care contine pana la 30% glutamat), ”proteina din plante hidrolizata”, ”arome naturale”, ”aromatizanti”, sau ”extract Kombu” atunci glutamatul este prezent in acel aliment in cantitati suficient de mari pentru a ne atrage atentia.
Glutamatul este un drog
Glutamatul monosodic (E 621) este un drog si un neurotransmitator. El este intalnit in mod natural in corpul uman si este responsabil, alaturi de alti nerotransmitatori (ca acidul aspartic), de functionarea corecta a sistemului nervos. De aceea, pentru o functionare corecta a creierului si a organelor interne, este absolut necesar sa existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora in corp.
Toate organele interne din corpul nostru contin receptori ai glutamatului, adica reactioneaza specific la prezenta glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (in creier sau in alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne si la probleme de sanatate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiaca, de exemplu), dar continua sa fie gresit diagnosticate de medici (uneori chiar mai multi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe si cu o multime de efecte secundare periculoase. Nefericitul ”gurmand” va constata ca are o viata mizera si ca sanatatea lui da semne de deteriorare galopante.
Glutamatul ”arde” neuronii
Folosirea sa pe scara larga in industria alimentara a aprins mari discutii in randul medicilor pentru ca glutamatul suprastimuleaza activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar si nici lipsit de pericole. Glutamatul pacaleste creierul si te face sa crezi ca mancarea are un gust excelent, iar producatorii folosesc astfel ingrediente de proasta calitate in componenta produsului care, desi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust ”de varf”. Pe seama sanatatii consumatorului se obtin profituri uriase folosindu-se ingrediente de proasta calitate cu o valoare nutritiva aproape nula.
Intoleranta la glutamat nu este o reactie alergica ci raspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzata de acest drog. Chiar daca exista unele categorii de persoane care nu sufera de reactii explozive consumand glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.
Multe alimente, ca soia si rosiile, contin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificiala (glutamatul monosodic) este o substanta chimica pura care se foloseste in cantitati uriase in foarte multe restaurante si magazine ”fast-food”. Unele dintre acestea afiseaza ”fara MSG adaugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot contine glutamat.
Surse ascunse
Desi glutamatul monosodic (E 621) este afisat pe produs (asa cer regulamentele), multi producatori de alimente sunt constienti de faptul ca la ora actuala oamenii privesc cu suspiciune un produs care contine glutamat monosodic (E 621) si cauta sa foloseasca alte cai legale pentru a introduce aceasta substanta in produsele lor. Cel mai des intalnit ingredient care contine glutamat monosodic ”la greu” este carrageenan. Conform legilor in vigoare, nu este obligatorie afisarea pe produs a continutului de glutamat din carrageenan.
Iata mai jos o lista cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt in ordinea descrescatoare a cantitatii de glutamat continute.
· Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizata
2. caseinat de calciu
3. gelatina
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie
· Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carrageenan
9. guma vegetala
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aroma de carne de pui
14. aroma de carne de vita
15. aroma de carne de porc
16. aroma de fum
17. bulion
18. concentrat de rosii
19. supa de carne
20. malt din orz
21. extract de malt
22. aroma de malt
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia
Desi lista este lunga, nu poate fi completa pentru ca producatorii gasesc intotdeauna noi denumiri in spatele carora se ascund. Este de asemenea important de mentionat ca glutamatul monosodic se poate gasi in vaccinuri (chiar si cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrina) si in suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit in toate suplimentele vitaminice sau minerale incapsulate sub forma gelatinoasa.
Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explica in cartea sa ”Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul si aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimuleaza celulele nervoase, ”arzandu-le”. Simptomul cel mai des intalnit in acest caz este pierderea temporara a memoriei. Substantele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care contine acidul aspartic si fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative si se foloseste in cantitati uriase in majoritatea produselor alimentare prelucrate. ”Cu cat are un gust mai bun, cu atat contine mai mult glutamat” spunea cineva.
Cateva dintre simptomele comune intalnite atat la aspartam cat si la glutamat:
· Cardiace:
1. Aritmie
2. Fibrilatie arteriala
3. Tahicardie (palpitatii)
4. incetinirea inimii
5. Angina pectorala
6. Cresterea tensiunii
7. Scaderea tensiunii
· Gastrointestinale:
1. Diaree
2. Greata / voma
3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sangerari rectale
· Musculare:
1. intepaturi
2. Dureri simultane
3. Slabire
· Respiratorii:
1. Astm
2. Respiratie insuficienta
3. Dureri in piept
4. Iritarea nasului
· Uro-genitale:
1. Dureri de prostata
2. Dureri vaginale
3. Urinare frecventa
4. Urinare nocturna
· Neurologice:
1. Depresie
2. Modificari de comportament
3. Reactii de furie
4. Migrene
5. Ameteala
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentala
9. Anxietate
10. Atacuri de panica
11. Hiperactivitate
12. Probleme de comportament
13. Atentie deficitara
14. Letargie
15. Somnolenta
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatica
19. Vorbire inconsistenta
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie
· Vizuale:
1. Vedere incetosata
2. Focalizare greoaie
3. Presiune in jurul ochilor
· Piele:
1. Crapaturi
2. Mancarimi
3. Leziuni bucale
4. Paralizie partiala
5. Uscarea gurii
6. intepenirea fetei
7. intepenirea limbii
8. Cearcane sub ochi
Atentie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifica de cateva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci cand se consuma bauturi alcoolice amestecat.
Daca ati experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporara a memoriei, migrene atunci este cazul sa renuntati la glutamat si aspartam. Medicii adesea sunt indusi in eroare de toate aceste simptome si prescriu un tratament necorespunzator (dar puternic si scump) care face mai mult rau decat bine pentru ca foarte multe produse farmaceutice contin glutamat si aspartam.
ALUMINIUL
• Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer
• Prima masura: aruncati vasele din aluminiu!
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sint dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Monitorul Expres va prezinta sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care trebuie sa le indepartati din viata dumneavoastra.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme, specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putind ajunge saptaminal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pina in 1940, cind o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si niciun veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mincarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa ciinele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atit de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapina a schimbat tigaia cu una emailata, constatind imediat imbunatatirea sanatatii ciinelui, pina cind acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor!
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decit in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de riuri care sint mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decit hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
In aer si medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de virsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu ramin ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie!
Anul trecut, medicii romani au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sint urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mincare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cind pestele si carnea sint gatite in oale din aluminiu sau sint impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti sintem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cind bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sint responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intilneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sint dementa presenila, tulburarile mentale, imbatrinirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media.
Ce obiecte trebuie aruncate?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in „Sciences et Vie“, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cind este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cind bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cit mai departe de aluminiu? In primul rind trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacimurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal, sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cit posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mincarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cit despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
• Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decit pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plaminilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa „aluminofobie“ pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
• Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspindit metal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.
E-ul criminal
• In Uniunea Europeana, aluminiul este intilnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intilnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca piinea, prajiturile si biscuitii.
Proprietatile extraordinare ale otetului il fac un inlocuitor desavarsit al detergentilor
Daca intri intr-un magazin, vei vedea culoare intregi pline cu cele mai recente produse ce promit sa iti economiseasca timpul si energia, in timp ce iti fac casa stralucitor de curata.
Din pacate, multe dintre aceste produse contin chimicale toxice care iti pot afecta sanatatea si mediul.
Pana la Al Doilea Razboi Mondial, ne descurcam perfect la curatat cu ingrediente normale de bucatarie, cum ar fi lamaile, sarea, otetul si bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a facut sa credem ca avem nevoie de o multitudine de produse – cate unul pentru fiecare camera. Unul pentru chiuveta, unul pentru cada, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…si lista nu se mai termina.
Astazi vreau sa vorbesc despre otetul alb, care este un produs uimitor.
Geamurile si oglinzile tale vor straluci cu un minim efort, lasand totul fara urma de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de dus si vase de toaleta nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor disparea in mod natural.
Mucegaiul va fi pastrat la distanta daca iti faci obiceiul de a stropi faianta si perdeaua de la dus cu otet, dupa baie.
Podelele tari vor ramane fara grasime sau alte urme, si lucioase in acelasi timp.
Si, daca asta nu e destul, poti sa cureti si fundurile de bucatarie cu otet, sa indepartezi furnicile si il poti adauga si la ciclul de stoarcere al masinii de spalat pentru a-ti inmuia hainele.
Tot ce trebuie sa faci este sa umpli pe jumatate o sticla cu pulverizator cu otet alb, sa o umpli pana sus cu apa si gata! Foloseste o bucata de material cu fibre mici si casa ta va straluci cat ai clipi din ochi.
Multi oameni sunt ingrijorati de miros, dar acesta se disipeaza pe masura ce se usuca si nu ramane in aer pentru prea mult timp.
Nu dusul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca “para” dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia.
Pentru un covor aproape nou
Daca ti-ai patat mainile cu cerneala , curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.
Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator. Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.
Cenusa din soba sau semineu
O pulverizare usoara cu otet impiedica raspandirea cenusei in casa, cand e scoasa din soba sau semineu. Imbibati si ziarul pe care scoateti cenusa cu solutie de otet (o lingura la doua cesti de apa) si operatia de curatire va decurge usor si igienic.
Lumina mai stralucitoare
Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.
Ingrijirea peretilor
Peretii dati cu vinarom se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.
Sfesnice din sticla sau ceramica
Inmuiati sfesnicele in apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecati ramasitele de ceara cu un burete, apoi clatiti-le in apa calda, in care puneti putin otet alb. Ungeti cu ulei partea unde se insereaza lumanarea in sfesnic. Dupa ce arde, va fi mai usor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.
Prezent mai ales in locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca infatisare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creste mai ales in locurile neaerisite si intunecoase, unde persista o atmosfera calda si umeda. Se dezvolta mai ales in zonele de evacuare a apei din dusuri si bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare si din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: otetul! Frecati zonele metalice in care s-a format mucegai mai intai cu o hartie de smirghel, inmuiata in otet. Utilizati apoi o periuta de dinti inmuiata in otet, pentru zonele la care se ajunge mai gr eu. Clatiti cu apa curata, apoi cu otet, stergeti locul cu o carpa uscata.
Diferitele parti ale dusului si robinetele de la chiuveta si bai sunt amenintate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta in timp. Otetul si bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleti o cana de bicarbonat in care sa adaugati atata otet cat sa se formeze o pasta si aveti solutia la indemana. Aplicati-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun si lasati sa actioneze 5 minute. Frecati cu un burete, clatiti cu apa cu otet, stergeti cu o carpa uscata. Cum scapati de mirosul urat din baie
In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.
Pentru intretinerea protezei dentare
– bicarbonat de sodiu;
– otet de alcool (nu de vin);
– apa calda;
– ulei esential de lamaie sau de eucalipt.
2. Adaugati 2 litri de apa calda si apoi amestecati
3. Separat, intr-un pahar, amestecati 3 linguri de ulei esential si 3 linguri de otet.
4. Adaugati amestecul in bidon.
5. Agitati bidonul – gata!
6. Inchideti ermetic bidonul pentru o conservare buna.
1/4 ceasca otet alb
3l apa calda
2-4 picaturi ulei esential de eucalipt (sau dupa preferinte)
1/2 ceasca otet alb
1 lingurita ulei masline (sau mai putin)
Se amesteca si se lustruieste mobila cu o carpa curata.
1 ceasca otet alb
1 lingura suc de lamaie
3 cesti apa
2-3 picaturi ulei esential
Puneti pe o laveta umeda putin bicarbonat de sodiu si putin otet. Curatati. Pentru tusa finala, aplicati pe laveta cu care stergeti 2 picaturi de ulei esential. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseste in farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala si nas infundat, uleiul esential de eucalipt fiind un ingredient optim si pentru infuzii. Mai nou, am inceput sa experimentez cu uleiul esential de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.
1 lingura bicarbonat de sodiu
1 lingura suc de lamaie
1/2 ceasca apa fierbinte
Puneti toate ingredientele intr-o sticla cu spray si agitati bine inainte de folosire.
Cupru si alama: 2 linguri sare, putin otet alb. Faceti o pasta, la care puteti adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.
Inox: bicarbonat de sodiu, otet alb. Bicarbonatul se aplica cu o carpa umeda, iar otetul se foloseste pentru eliminarea petelor.
Daca stoarceti lamai pentru limonada, nu aruncati cojile. Cu interiorul lor puteti rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugand in interiorul lamaii stoarse putina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veti obtine si un efect dezinfectant.
Puneti in frigider un mic recipient deschis continand bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de cand lumea si chiar functioneaza.
Paracetamolul otravitor prin aditivii pe care-i contine
ADITIVI PERICULOSI PENTRU COPII IN SIROPURI CU PARACETAMOL SI DE TUSE. COLORANTII SI CONSERVANTII DIN MEDICAMENTE POT PRODUCE REACTII ALERGICE
E-urile din alimente au patruns, in forta, si in medicamentele destinate copiilor. Pentru a le da un aspect atractiv, producatorii au introdus coloranti care dauneaza sanatatii. Specialistii atrag atentia ca Paracetamolul si siropurile de tuse contin aditivi care produc reactii alergice. In replica, producatorii sustin ca minorii consuma mai multi coloranti din dulciuri si alimente.
Un studiu realizat in Marea Britanie atrage atentia ca cele mai în voga medicamente pentru copii existente pe piata contin coloranti care pot creste nivelul de hiperactivitate la copii. In prezent, in Marea Britanie se desfasoara o ampla campanie pentru interzicerea aditivilor. Aceasta a început dupa ce cercetatorii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au efectuat teste de evaluare asupra comportamentului copiilor si au confirmat faptul ca aditivii alimentari pot contribui la cresterea nivelului de hiperactivitate la copii. O parte dintre copiii participanti la studiu au primit cocktailuri de aditivi alimentari prezenti în mod obisnuit în produsele alimentare, cealalta parte au primit simple sucuri de fructe. Cocktailul de aditivi alimentari a continut un conservant, benzoatul de sodiu (E211) si diferiti coloranti alimentari, precum galben auriu (E110), azorubina (E122), tartrazina (E102), ponceau 4R (E124), quinolina (E104) si rosu alura (E129).
Studiul, coordonat de Food Standards Agency (Agentia pentru securitatea alimentelor din Marea Britanie), a confirmat, spun cercetatorii, rezultatele analizelor precedente efectuate asupra copiilor hiperactivi – cu tulburari deficitare de atentie/ hiperactivitate (sindromul ADHD n.r.). Hiperactivitatea este asociata cu tulburari de concentrare si atentie si cu dificultati în a acumula anumite cunostinte, precum scrisul, cititul sau socotitul.
In ultimul timp, cercetatorii au fost tot mai preocupati de securitatea medicamentelor destinate copiilor. Printre produsele riscante pentru copii se numara Paracetamolul Calpol, care are o culoare roz, obtinuta cu ajutorul azorubinei, si siropul de tuse Sudafed, care contine ponceau 4R si benzoat de sodiu, un conservant utilizat în mod curent la fabricarea bauturilor nonalcoolice. Conservantul benzoat de sodiu a fost deja asociat cu reactii alergice si a fost eliminat din compozitia bauturilor de mai multe firme producatoare. “Parintii care au copii bolnavi au o problema, aceea ca adesea au de ales dintr-o gama limitata de medicamente si, deci, nu pot evita întotdeauna acesti aditivi”, a afirmat Ian Tokelove, de la Food Commission, grupul care a initiat campania.
McNeil Products, care produce Paracetamolul Calpol, a declarat ca s-a utilizat azorubina pentru a spori atractivitatea medicamentului în rândul copiilor.
Proprietary Association of Great Britain, organizatie care reprezinta interesele producatorilor de medicamente comercializate fara prescriptie medicala, a declarat ca un copil cu vârsta medie de trei ani consuma, în medie, 30 de miligrame de coloranti proveniti din dulciuri si alte alimente si ca doza de aditivi din medicamente este “mica în comparatie” cu acestea.
Gardianul.ro
COLESTEROLUL – CEA MAI MARE INSELACIUNE A SECOLULUI ? Colesterolul, o problemă ?
Mijloacele media au introdus o adevărată anxietate generală: teama de colesterol.
Oameni de o splendidă sănătate telefonează la cabinet şi cer, cu o voce tremurândă programare pentru „colesterol”. Buletinul de analize le adânceşte angoasa, aducându-i pe marginea disperării. „Am două sute. E grav, dom’ doctor ?”
Răspundem: nu, nu este grav.
Valoarea normală a colesterolului în România este 280 mg la 100 de ml de sânge.
Dacă este aşa, cum s-a ajuns totuşi că marea majoritate a laboratoarelor tipăresc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?
Ei bine, aici este o altă poveste. Una discret ruşinoasă pentru tagma noastră medicală, dar care totuşi trebuie spusă.
Pacienţii sunt rugaţi să nu mai spună nimănui că au aflat de la mine cele ce urmează.
Dacă totuşi vor spune, atunci să nu scrie, iar dacă vor scrie, să nu semneze.
Dacă, totuşi, nesocotind acest sfat, vor semna, eu declar de pe acum că nu ştiu nimic şi că sunt cu totul străin de cele scrise mai jos.
Secretul este că scăderea valorii normale a colesterolului în sânge a urmat o curbă paralelă şi cu puţin ulterioară descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scădea colesterolul.
Astfel, în anii ’80, singurul medicament cu această proprietate principală era acidul nicotinic.
Acesta era foarte ieftin şi, dealtfel, avea reacţii adverse importante, care îl făceau de utilitate atât de restrânsă, încât era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente. De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicină anterioară anului 1980, vor citi acolo valoarea normală a colesterolului, care este de 280 mg %, aşa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atenţie şi regim, dar nu tratament medicamentos..
Odată cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul în mod mai eficient, mai scumpe şi aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru această clasă a crescut enorm. Cum numărul pacienţilor cu hipercolesterolemie reală era mic, specialiştii în marketing au făcut diferite socoteli, din care a reieşit că, dacă valoarea normală ar coborî de la 280 la 260 şi medicilor li s-ar induce ideea că este neapărat nevoie de tratament medicamentos cronic peste această valoare, firmele producătoare ar avea numai de câştigat. Cum, cel puţin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici în baza unor studii, au început a se întruni „vârfurile cercetării medicale”, mai întâi în congrese o dată la doi ani prin capitale europene, mai nou în congrese anuale prin locaţii mult mai exotice.
La astfel de „întruniri ştiinţifice mondiale”, de regulă însoţite de un bogat program cultural-artistic (de la degustări de licori la safari) există deja obiceiul ca medicii participanţi să prezinte lucrări „ştiinţifice”, în care se pretinde, folosindu-se cu multă măiestrie posibilităţile largi ale statisticii, că valorile normale sunt mai mici decât se credea, că există riscuri serioase pentru sănătate la valori care ar fi fost O.K. înainte de congres, că aceste date noi ridică serioase probleme de sănătate publică etc.
Să mai observăm că ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil şi pentru valoarea normală a tensiunii arteriale şi (în măsură ceva mai mică) pentru glicemie.
Extrapolând, putem prevedea încă de pe acum că, dacă mâine va apărea un medicament care să modifice grupa sangvină, poimâine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla că suferă de o grupă sangvină de-a dreptul toxică.
Tratamentul hipercolesterolemiei
Dacă valoarea colesterolului este până la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, aşa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie în această situaţie.
Dacă valoarea colesterolului este între 260 şi 279 mg %, este recomandabilă ţinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, împreună cu repetarea determinării colesterolului şi a fracţiilor sale (raportul HDL versus LDL, dacă nu a fost făcut)
Dacă valoarea colesterolului este între 280 şi 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smântânei, untului, laptelui gras, cărnii grase şi cu limitarea numărului de gălbenuşuri la 4 pe săptămână (albuşurile nu conţin colesterol).
Se recomandă un regim bogat în peşte (minimum 2 kg pe săptămână) şi folosirea cu generozitate a cimbrului şi usturoiului.
Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupă primul loc în această privinţă.
Din 6 în 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozându-se atât colesterolul total, cât şi fracţiile lui.
Dacă valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos..
De regulă cu Vasilip o tabletă de 10 mg pe zi imediat înainte de masa principală, sau o altă schemă în funcţie de datele culese la consultul medical.
Reevaluare după 3 luni, pentru a vedea dacă dozele sunt eficiente.
Tipuri de întrebări frecvente:
Am colesterolul 245, buletinul de analiză îmi dă această valoare în chenar negru şi în dreptul ei scrie: „above normal range”. Şefa laboratorului, când mi-a înmânat buletinul de analiză, m-a rugat să stau jos. Vecinii şi cei din familie sunt îngroziţi de cât de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris să iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunându-mi că în caz contrar am să fac infarct.
Ce este de făcut ?
Răspuns: dacă încă nu aţi citit articolul acesta, citiţi-l.
Laboratorul dă valorile normale în funcţie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu în funcţie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un eşantion considerat sănătos, aşa cum ar trebui, potrivit unei definiţii ştiinţifice a „normalului”.
Vecinii şi cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea să primească invitaţie şi sponsorizare şi la congresul de anul viitor de la Ouagadougou ..
Dacă nu credeţi toate acestea, intraţi în primul anticariat şi uitaţi-vă în orice carte de medicină anterioară anului 1980 şi vedeţi cât este colesterolul normal.
Am auzit că uleiul de porumb nu conţine colesterol, e adevărat ?
Răspuns: nici un ulei nu conţine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile să sintetizeze colesterol ca atare. Deci, orice fruct sau legumă sau cereală este la fel de bună din punctul de vedere al regimului în cazul unei hipercolesterolemii, iar un număr mic de plante sunt în mod deosebit indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul.
Este esenţial să nu mâncaţi de loc: carne grasă şi smântână şi să mâncaţi cât mai puţine gălbenuşuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotrivă, peştele este foarte indicat. Orice fel de peşte şi cu precădere, în mod paradoxal, peştele gras. Deşi laptele şi multe brânzeturi conţin colesterol, ele nu cresc în mod semnificativ colesterolul dacă sunt folosite în cantităţi prudente..
Tratamentul medicamentos al colesterolului are reacţii adverse ?
Răspuns: Orice medicament, începând cu banala aspirină, are reacţii adverse.
Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile şi anii, are posibile riscuri. Aceasta nu înseamnă să nu luăm medicamente de loc, ci să o facem atunci când, în urma unui raţionament medical, medicul nostru consideră că beneficiul scontat este mai mare decât riscul potenţial.
Urmez un regim strict vegetarian, şi totuşi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %.
De unde atâta colesterol, dacă eu în ultimele săptămâni am mâncat numai urzici şi mere ?
Răspuns: Această situaţie (relativ rară) în care vă aflaţi se explică printr-o tulburare reală de metabolism. Aşa cum spuneam, celulele animale sintetizează colesterol, iar cele umane nu fac excepţie. Uneori această sinteză este în exces. Va trebui să urmaţi un tratament medicamentos, în principiu toată viaţa, tratament în lipsa căruia există un mare risc să suferiţi de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral, etc.
Am colesterolul mărit, dar nu suport să mănânc peşte, iar usturoiul îmi face rău.
Ce este de făcut ?
Răspuns: În loc de peşte, puteţi folosi numeroasele suplimente alimentare care conţin acizi omega-nesaturaţi, iar în loc de usturoi, încercaţi tablete de usturoi de la farmacie.
De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteţi găsi combinaţii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.
Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie să fac ?
Răspuns: afectarea raportului dintre „colesterolul bun”, adică HDL şi „colesterolul rău”, adică LDL are importanţă mai ales în cazurile în care colesterolul normal este crescut sau are valori la limită..
Deci, în cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie.
O importanţă mai mare acordată peştelui în alimentaţie ar fi indicată, totuşi..
Mereu aud despre marea problemă a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scăzut, sub limita normală. E vreo problemă ?
Răspuns: nu, deoarece nu există boli care să fie declaşate de prea puţin colesterol, aşa cum există în cazul invers. Totuşi, unele studii sugerează o legătură între colesterolul scăzut (sau la limita inferioară) şi depresie, fără a se putea preciza dacă e vorba de o legătură de tip cauză-efect sau de o corelare de altă natură.
Dr Mihnea DRAGOMIR
Bucureşti, 16 iulie 2008
Completare- imi apartine-toti bolnavii care au murit de inima in ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevar dovedit statistic.Colesterolul marit nu produce moartea
-
Recent
- O alta lucrare
- Diferite lucrari
- stucco veneziano
- O lucrare in Franta
- Amenajari interioare de calitate
- FENOMENUL TUNGUSKA
- Genialul Tesla
- Adevarul despre apa imbuteliata
- Bauturile racoritoare: solutii chimice cu efecte dezastruoase
- Adevarul despre vaccinuri spus de profesor dr. Pavel Chirila
- Glutamatul de sodiu
- ALUMINIUL
-
Legături
-
Arhive
- iunie 2016 (2)
- august 2013 (1)
- aprilie 2013 (1)
- iunie 2011 (1)
- ianuarie 2011 (14)
-
Categorii
-
RSS
Entries RSS
Comments RSS
moisemotor 