moisemotor

DESPRE TOATE CELE

Adevarul despre vaccinuri spus de profesor dr. Pavel Chirila

V-aţi întrebat de ce nu sunt primiţi la grădiniţă, la şcoală sau la liceu copiii din România dacă nu au multe, extrem de multe vaccinuri făcute???  V-a informat cineva corect şi complet asupra efectelor şi riscurilor la care sunt expuşi copiii în urma vaccinării???  V-a cerut cineva acordul pentru ca vaccinul să fie administrat copilului???  Şi-a asumat cineva răspunderea şi dacă da…cum???

 

Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiţi, înţelegeţi şi…povestiţi şi celor care nu ştiu!!!

 

1.Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?

Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înţepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conţine 6 tulpini).

2.Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?

Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.

3.De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?

În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat populaţiei ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”…

4.Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?

Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie, etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor  pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).

5.In  Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?

Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nicio reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.

6.Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?

Societatea civilă are două soluţii:
-să reacţioneze şi să impună legea;
-să-şi înfiinţeze şcoli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.

7.Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?

Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.

8.Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?

Legislaţia europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).

9.Credeti ca vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Aţi anticipat răspunsul.

10.Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?

Pentru specialişti – în studiile de specialitate, pentru publicul larg – pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.

Reclame

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Glutamatul de sodiu

FABRICAT din melasa (care este obtinuta din zahar) prin fermentatie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi intalnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseste cel mai mult in alimentele fabricate artificial si in semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, inghetata, budinci, etc. Rolul lui este de a da impresia creierului ca acel aliment este foarte gustos (o pacaleala). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis in Australia, insa este tolerat in Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocand simptome ca greata, dureri de cap, ameteli, palpitatii, slabiciune si oboseala. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generica de ”simptomul mancarii chinezesti”.
Glutamatul se intalneste si in alimente naturale. Cele mai mari concentratii de glutamat se gasesc in drojdie, ciuperci, rosii, branzeturi si extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot contine valori periculos de mari de glutamat fara a fi ”aditivate” cu E 621. Daca un produs alimentar are ca ingrediente ”proteina vegetala hidrolizata” (care contine pana la 30% glutamat), ”proteina din plante hidrolizata”, ”arome naturale”, ”aromatizanti”, sau ”extract Kombu” atunci glutamatul este prezent in acel aliment in cantitati suficient de mari pentru a ne atrage atentia.

Glutamatul este un drog

Glutamatul monosodic (E 621) este un drog si un neurotransmitator. El este intalnit in mod natural in corpul uman si este responsabil, alaturi de alti nerotransmitatori (ca acidul aspartic), de functionarea corecta a sistemului nervos. De aceea, pentru o functionare corecta a creierului si a organelor interne, este absolut necesar sa existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora in corp.

Toate organele interne din corpul nostru contin receptori ai glutamatului, adica reactioneaza specific la prezenta glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (in creier sau in alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne si la probleme de sanatate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiaca, de exemplu), dar continua sa fie gresit diagnosticate de medici (uneori chiar mai multi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe si cu o multime de efecte secundare periculoase. Nefericitul ”gurmand” va constata ca are o viata mizera si ca sanatatea lui da semne de deteriorare galopante.

Glutamatul ”arde” neuronii

Folosirea sa pe scara larga in industria alimentara a aprins mari discutii in randul medicilor pentru ca glutamatul suprastimuleaza activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar si nici lipsit de pericole. Glutamatul pacaleste creierul si te face sa crezi ca mancarea are un gust excelent, iar producatorii folosesc astfel ingrediente de proasta calitate in componenta produsului care, desi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust ”de varf”. Pe seama sanatatii consumatorului se obtin profituri uriase folosindu-se ingrediente de proasta calitate cu o valoare nutritiva aproape nula.
Intoleranta la glutamat nu este o reactie alergica ci raspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzata de acest drog. Chiar daca exista unele categorii de persoane care nu sufera de reactii explozive consumand glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.
Multe alimente, ca soia si rosiile, contin nivele ridicate de glutamat natural. Forma artificiala (glutamatul monosodic) este o substanta chimica pura care se foloseste in cantitati uriase in foarte multe restaurante si magazine ”fast-food”. Unele dintre acestea afiseaza ”fara MSG adaugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot contine glutamat.

Surse ascunse
Desi glutamatul monosodic (E 621) este afisat pe produs (asa cer regulamentele), multi producatori de alimente sunt constienti de faptul ca la ora actuala oamenii privesc cu suspiciune un produs care contine glutamat monosodic (E 621) si cauta sa foloseasca alte cai legale pentru a introduce aceasta substanta in produsele lor. Cel mai des intalnit ingredient care contine glutamat monosodic ”la greu” este carrageenan. Conform legilor in vigoare, nu este obligatorie afisarea pe produs a continutului de glutamat din carrageenan.
Iata mai jos o lista cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt in ordinea descrescatoare a cantitatii de glutamat continute.

·  Cele mai bogate surse de glutamat sunt:
1. drojdie autolizata
2. caseinat de calciu
3. gelatina
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

·  Alte surse de glutamat:
7. proteine texturate
8. carrageenan
9. guma vegetala
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aroma de carne de pui
14. aroma de carne de vita
15. aroma de carne de porc
16. aroma de fum
17. bulion
18. concentrat de rosii
19. supa de carne
20. malt din orz
21. extract de malt
22. aroma de malt
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia
Desi lista este lunga, nu poate fi completa pentru ca producatorii gasesc intotdeauna noi denumiri in spatele carora se ascund. Este de asemenea important de mentionat ca glutamatul monosodic se poate gasi in vaccinuri (chiar si cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrina) si in suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit in toate suplimentele vitaminice sau minerale incapsulate sub forma gelatinoasa.

Glutamatul duce la pierderi de memorie
Dr. Russell Blaylock explica in cartea sa ”Excitotoxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul si aspartamul sunt periculoase. Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimuleaza celulele nervoase, ”arzandu-le”. Simptomul cel mai des intalnit in acest caz este pierderea temporara a memoriei. Substantele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care contine acidul aspartic si fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative si se foloseste in cantitati uriase in majoritatea produselor alimentare prelucrate. ”Cu cat are un gust mai bun, cu atat contine mai mult glutamat” spunea cineva.
Cateva dintre simptomele comune intalnite atat la aspartam cat si la glutamat:
·  Cardiace:
1. Aritmie
2. Fibrilatie arteriala
3. Tahicardie (palpitatii)
4. incetinirea inimii
5. Angina pectorala
6. Cresterea tensiunii
7. Scaderea tensiunii
·  Gastrointestinale:
1. Diaree
2. Greata / voma
3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sangerari rectale
·  Musculare:
1. intepaturi
2. Dureri simultane
3. Slabire
·  Respiratorii:
1. Astm
2. Respiratie insuficienta
3. Dureri in piept
4. Iritarea nasului
·  Uro-genitale:
1. Dureri de prostata
2. Dureri vaginale
3. Urinare frecventa
4. Urinare nocturna
·  Neurologice:
1. Depresie
2. Modificari de comportament
3. Reactii de furie
4. Migrene
5. Ameteala
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentala
9. Anxietate
10. Atacuri de panica
11. Hiperactivitate
12. Probleme de comportament
13. Atentie deficitara
14. Letargie
15. Somnolenta
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatica
19. Vorbire inconsistenta
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie
·  Vizuale:
1. Vedere incetosata
2. Focalizare greoaie
3. Presiune in jurul ochilor
·  Piele:
1. Crapaturi
2. Mancarimi
3. Leziuni bucale
4. Paralizie partiala
5. Uscarea gurii
6. intepenirea fetei
7. intepenirea limbii
8. Cearcane sub ochi
Atentie: consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifica de cateva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci cand se consuma bauturi alcoolice amestecat.
Daca ati experimentat simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporara a memoriei, migrene atunci este cazul sa renuntati la glutamat si aspartam. Medicii adesea sunt indusi in eroare de toate aceste simptome si prescriu un tratament necorespunzator (dar puternic si scump) care face mai mult rau decat bine pentru ca foarte multe produse farmaceutice contin glutamat si aspartam.

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

ALUMINIUL

• Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer

• Prima masura: aruncati vasele din aluminiu!

La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sint dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Monitorul Expres va prezinta sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care trebuie sa le indepartati din viata dumneavoastra.

Avertisment ignorat

Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme, specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putind ajunge saptaminal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pina in 1940, cind o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si niciun veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mincarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa ciinele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atit de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapina a schimbat tigaia cu una emailata, constatind imediat imbunatatirea sanatatii ciinelui, pina cind acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.

Beti apa de izvor!

Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decit in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de riuri care sint mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decit hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
In aer si medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de virsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu ramin ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.

Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie!

Anul trecut, medicii romani au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sint urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mincare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cind pestele si carnea sint gatite in oale din aluminiu sau sint impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti sintem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cind bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sint responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intilneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sint dementa presenila, tulburarile mentale, imbatrinirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media.

Ce obiecte trebuie aruncate?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in „Sciences et Vie“, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cind este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cind bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cit mai departe de aluminiu? In primul rind trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacimurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal, sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cit posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mincarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cit despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.

Aluminiul din deodorante

• Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decit pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plaminilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa „aluminofobie“ pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.

Un element vechi de 180 de ani

• Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspindit metal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.

E-ul criminal

• In Uniunea Europeana, aluminiul este intilnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intilnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca piinea, prajiturile si biscuitii.

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Un comentariu

Proprietatile extraordinare ale otetului il fac un inlocuitor desavarsit al detergentilor

Daca intri intr-un magazin, vei vedea culoare intregi pline cu cele mai recente produse ce promit sa iti economiseasca timpul si energia, in timp ce iti fac casa stralucitor de curata.
Din pacate, multe dintre aceste produse contin chimicale toxice care iti pot afecta sanatatea si mediul.
Pana la Al Doilea Razboi Mondial, ne descurcam perfect la curatat cu ingrediente normale de bucatarie, cum ar fi lamaile, sarea, otetul si bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a facut sa credem ca avem nevoie de o multitudine de produse – cate unul pentru fiecare camera. Unul pentru chiuveta, unul pentru cada, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…si lista nu se mai termina.
Astazi vreau sa vorbesc despre otetul alb, care este un produs uimitor.
Geamurile si oglinzile tale vor straluci cu un minim efort, lasand totul fara urma de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de dus si vase de toaleta nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor disparea in mod natural.
Mucegaiul va fi pastrat la distanta daca iti faci obiceiul de a stropi faianta si perdeaua de la dus cu otet, dupa baie.
Podelele tari vor ramane fara grasime sau alte urme, si lucioase in acelasi timp.
Si, daca asta nu e destul, poti sa cureti si fundurile de bucatarie cu otet, sa indepartezi furnicile si il poti adauga si la ciclul de stoarcere al masinii de spalat pentru a-ti inmuia hainele.
Tot ce trebuie sa faci este sa umpli pe jumatate o sticla cu pulverizator cu otet alb, sa o umpli pana sus cu apa si gata! Foloseste o bucata de material cu fibre mici si casa ta va straluci cat ai clipi din ochi.
Multi oameni sunt ingrijorati de miros, dar acesta se disipeaza pe masura ce se usuca si nu ramane in aer pentru prea mult timp.
Nu dusul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca “para” dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia.

Branza tine mai mult……daca o invelesti intr-o bucata de panza inmuiata in otet.
Nu mai ramane nimic! Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. in zona subratului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza otet pe zona respectiva cu cateva ore inainte sa le speli.
Pentru un covor aproape nou
Ti se pare ca persanul tau s-a decolorat? Amesteca o parte otet cu doua parti apa fiarta si freaca temeinic suprafata acestuia. Daca timpul iti permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.
Daca ti-ai patat mainile cu cerneala , curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.
Vei vedea mai bine de la volan
Vrei ca in diminetile de iarna sa nu-ti mai pierzi timpul cu indepartarea stratului de gheata  format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, sterge-l bine cu o solutie din otet (trei parti) si apa (o parte).
Improspatati-va draperiile..
Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator. Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.
Cenusa din soba sau semineu
O pulverizare usoara cu otet impiedica raspandirea cenusei in casa, cand e scoasa din soba sau semineu. Imbibati si ziarul pe care scoateti cenusa cu solutie de otet (o lingura la doua cesti de apa) si operatia de curatire va decurge usor si igienic.
Lumina mai stralucitoare
Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.
Ingrijirea peretilor
Peretii dati cu vinarom se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.
Sfesnice din sticla sau ceramica
Inmuiati sfesnicele in apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecati ramasitele de ceara cu un burete, apoi clatiti-le in apa calda, in care puneti putin otet alb. Ungeti cu ulei partea unde se insereaza lumanarea in sfesnic. Dupa ce arde, va fi mai usor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.
Cum se inlatura mucegaiul.
Prezent mai ales in locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca infatisare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creste mai ales in locurile neaerisite si intunecoase, unde persista o atmosfera calda si umeda. Se dezvolta mai ales in zonele de evacuare a apei din dusuri si bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare si din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: otetul! Frecati zonele metalice in care s-a format mucegai mai intai cu o hartie de smirghel, inmuiata in otet. Utilizati apoi o periuta de dinti inmuiata in otet, pentru zonele la care se ajunge mai gr eu. Clatiti cu apa curata, apoi cu otet, stergeti locul cu o carpa uscata.
Cum se inlatura pelicula de sapun
Diferitele parti ale dusului si robinetele de la chiuveta si bai sunt amenintate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta in timp. Otetul si bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleti o cana de bicarbonat in care sa adaugati atata otet cat sa se formeze o pasta si aveti solutia la indemana. Aplicati-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun si lasati sa actioneze 5 minute. Frecati cu un burete, clatiti cu apa cu otet, stergeti cu o carpa uscata. Cum scapati de mirosul urat din baie
In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.

Pentru intretinerea protezei dentare

Un periaj rapid cu otet alb de mere va face sa straluceasca protezele dentare, suprimandu-le si mirosul neplacut. Daca lasati toata noaptea proteza in apa, adaugati si o jumatate de lingura de otet. Un amestec simplu de substante non-toxice care elimina murdaria si chiar dezinfecteaza. Puteti gasi ingredientele necesare chiar in dulapul de acasa sau la magazinul din cartier:
– bicarbonat de sodiu;
– otet de alcool (nu de vin);
– apa calda;
– ulei esential de lamaie sau de eucalipt.
Pentu a obtine detergentul universal, veti avea nevoie de un bidon de 2 litri.
1. Puneti 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu in bidon.
2. Adaugati 2 litri de apa calda si apoi amestecati
3. Separat, intr-un pahar, amestecati 3 linguri de ulei esential si 3 linguri de otet.
4. Adaugati amestecul in bidon.
5. Agitati bidonul – gata!
6. Inchideti ermetic bidonul pentru o conservare buna.
Inainte de fiecare utilizare agitati bine bidonul. Puteti sa curatati toate suprafetele si puteti chiar sa dezinfectati toaletele.
Cateva retete usor de retinut si preparat:
Solutie de spalat parchetul
1/4 ceasca otet alb
3l apa calda
2-4 picaturi ulei esential de eucalipt (sau dupa preferinte)
Solutie de lustruit mobila
1/2 ceasca otet alb
1 lingurita ulei masline (sau mai putin)
Se amesteca si se lustruieste mobila cu o carpa curata.
Solutie de curatat geamurile
1 ceasca otet alb
1 lingura suc de lamaie
3 cesti apa
2-3 picaturi ulei esential
Solutie de curatat in baie
Puneti pe o laveta umeda putin bicarbonat de sodiu si putin otet. Curatati. Pentru tusa finala, aplicati pe laveta cu care stergeti 2 picaturi de ulei esential. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseste in farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala si nas infundat, uleiul esential de eucalipt fiind un ingredient optim si pentru infuzii. Mai nou, am inceput sa experimentez cu uleiul esential de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.
Solutie universala de curatare
1 lingura bicarbonat de sodiu
1 lingura suc de lamaie
1/2 ceasca apa fierbinte
Puneti toate ingredientele intr-o sticla cu spray si agitati bine inainte de folosire.
Solutie de lustruit metalul
Cupru si alama: 2 linguri sare, putin otet alb. Faceti o pasta, la care puteti adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.
Inox: bicarbonat de sodiu, otet alb. Bicarbonatul se aplica cu o carpa umeda, iar otetul se foloseste pentru eliminarea petelor.
Solutie pentru bucatarie
Daca stoarceti lamai pentru limonada, nu aruncati cojile. Cu interiorul lor puteti rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugand in interiorul lamaii stoarse putina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veti obtine si un efect dezinfectant.
Pentru eliminarea mirosurilor neplacute din frigider
Puneti in frigider un mic recipient deschis continand bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de cand lumea si chiar functioneaza.
Bateriile de inox se curata cu otet fierbinte in care se dizolva sare grunjoasa. Luciul este perfect, se curata foarte bine, incomparabil cu orice chimicala La fel se curata si chiuveta de inox din bucatarie.
Spray antibacterian pentru suprafete
Combina aceste 2 ingrediente intr-un tub gen spray: 1 lingurita ulei esential de menta sau rozmarin, 1 cana otet alb.
Se foloseste pe suprafetele tari, neporoase, din locuinta, pentru a elimina germenii. Nu se foloseste in exces, caci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricat de urat ar suna asta…

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Paracetamolul otravitor prin aditivii pe care-i contine

ADITIVI PERICULOSI PENTRU COPII IN SIROPURI CU PARACETAMOL SI DE TUSE. COLORANTII SI CONSERVANTII DIN MEDICAMENTE POT PRODUCE REACTII ALERGICE

E-urile din alimente au patruns, in forta, si in medicamentele destinate copiilor. Pentru a le da un aspect atractiv, producatorii au introdus coloranti care dauneaza sanatatii. Specialistii atrag atentia ca Paracetamolul si siropurile de tuse contin aditivi care produc reactii alergice. In replica, producatorii sustin ca minorii consuma mai multi coloranti din dulciuri si alimente.
Un studiu realizat in Marea Britanie atrage atentia ca cele mai în voga medicamente pentru copii existente pe piata contin coloranti care pot creste nivelul de hiperactivitate la copii. In prezent, in Marea Britanie se desfasoara o ampla campanie pentru interzicerea aditivilor. Aceasta a început dupa ce cercetatorii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au efectuat teste de evaluare asupra comportamentului copiilor si au confirmat faptul ca aditivii alimentari pot contribui la cresterea nivelului de hiperactivitate la copii. O parte dintre copiii participanti la studiu au primit cocktailuri de aditivi alimentari prezenti în mod obisnuit în produsele alimentare, cealalta parte au primit simple sucuri de fructe. Cocktailul de aditivi alimentari a continut un conservant, benzoatul de sodiu (E211) si diferiti coloranti alimentari, precum galben auriu (E110), azorubina (E122), tartrazina (E102), ponceau 4R (E124), quinolina (E104) si rosu alura (E129).
Studiul, coordonat de Food Standards Agency (Agentia pentru securitatea alimentelor din Marea Britanie), a confirmat, spun cercetatorii, rezultatele analizelor precedente efectuate asupra copiilor hiperactivi – cu tulburari deficitare de atentie/ hiperactivitate (sindromul ADHD n.r.). Hiperactivitatea este asociata cu tulburari de concentrare si atentie si cu dificultati în a acumula anumite cunostinte, precum scrisul, cititul sau socotitul.
In ultimul timp, cercetatorii au fost tot mai preocupati de securitatea medicamentelor destinate copiilor. Printre produsele riscante pentru copii se numara Paracetamolul Calpol, care are o culoare roz, obtinuta cu ajutorul azorubinei, si siropul de tuse Sudafed, care contine ponceau 4R si benzoat de sodiu, un conservant utilizat în mod curent la fabricarea bauturilor nonalcoolice. Conservantul benzoat de sodiu a fost deja asociat cu reactii alergice si a fost eliminat din compozitia bauturilor de mai multe firme producatoare. “Parintii care au copii bolnavi au o problema, aceea ca adesea au de ales dintr-o gama limitata de medicamente si, deci, nu pot evita întotdeauna acesti aditivi”, a afirmat Ian Tokelove, de la Food Commission, grupul care a initiat campania.
McNeil Products, care produce Paracetamolul Calpol, a declarat ca s-a utilizat azorubina pentru a spori atractivitatea medicamentului în rândul copiilor.
Proprietary Association of Great Britain, organizatie care reprezinta interesele producatorilor de medicamente comercializate fara prescriptie medicala, a declarat ca un copil cu vârsta medie de trei ani consuma, în medie, 30 de miligrame de coloranti proveniti din dulciuri si alte alimente si ca doza de aditivi din medicamente este “mica în comparatie” cu acestea.

Gardianul.ro

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

COLESTEROLUL – CEA MAI MARE INSELACIUNE A SECOLULUI ? Colesterolul, o problemă ?

Mijloacele media au introdus o adevărată anxietate generală: teama de colesterol.
Oameni de o splendidă sănătate telefonează la cabinet şi cer, cu o voce tremurândă programare pentru „colesterol”. Buletinul de analize le adânceşte angoasa, aducându-i pe marginea disperării. „Am două sute. E grav, dom’ doctor ?”

Răspundem: nu, nu este grav.
Valoarea normală a colesterolului în România este 280 mg la 100 de ml de sânge.
Dacă este aşa, cum s-a ajuns totuşi că marea majoritate a laboratoarelor tipăresc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?
Ei bine, aici este o altă poveste. Una discret ruşinoasă pentru tagma noastră medicală, dar care totuşi trebuie spusă.
Pacienţii sunt rugaţi să nu mai spună nimănui că au aflat de la mine cele ce urmează.
Dacă totuşi vor spune, atunci să nu scrie, iar dacă vor scrie, să nu semneze.
Dacă, totuşi, nesocotind acest sfat, vor semna, eu declar de pe acum că nu ştiu nimic şi că sunt cu totul străin de cele scrise mai jos.

Secretul este că scăderea valorii normale a colesterolului în sânge a urmat o curbă paralelă şi cu puţin ulterioară descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scădea colesterolul.
Astfel, în anii ’80, singurul medicament cu această proprietate principală era acidul nicotinic.

Acesta era foarte ieftin şi, dealtfel, avea reacţii adverse importante, care îl făceau de utilitate atât de restrânsă, încât era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente. De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicină anterioară anului 1980, vor citi acolo valoarea normală a colesterolului, care este de 280 mg %, aşa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atenţie şi regim, dar nu tratament medicamentos..
Odată cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul în mod mai eficient, mai scumpe şi aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru această clasă a crescut enorm. Cum numărul pacienţilor cu hipercolesterolemie reală era mic, specialiştii în marketing au făcut diferite socoteli, din care a reieşit că, dacă valoarea normală ar coborî de la 280 la 260
şi medicilor li s-ar induce ideea că este neapărat nevoie de tratament medicamentos cronic peste această valoare, firmele producătoare ar avea numai de câştigat. Cum, cel puţin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici în baza unor studii, au început a se întruni „vârfurile cercetării medicale”, mai întâi în congrese o dată la doi ani prin capitale europene, mai nou în congrese anuale prin locaţii mult mai exotice.
La astfel de „întruniri ştiinţifice mondiale”, de regulă însoţite de un bogat program cultural-artistic (de la degustări de licori la safari) există deja obiceiul ca medicii participanţi să prezinte lucrări „ştiinţifice”, în care se pretinde, folosindu-se cu multă măiestrie posibilităţile largi ale statisticii, că valorile normale sunt mai mici decât se credea, că există riscuri serioase pentru sănătate la valori care ar fi fost O.K. înainte de congres, că aceste date noi ridică serioase probleme de sănătate publică etc.

Să mai observăm că ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil şi pentru valoarea normală a tensiunii arteriale şi (în măsură ceva mai mică) pentru glicemie.
Extrapolând, putem prevedea încă de pe acum că, dacă mâine va apărea un medicament care să modifice grupa sangvină, poimâine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla că suferă de o grupă sangvină de-a dreptul toxică.

Tratamentul hipercolesterolemiei
Dacă valoarea colesterolului este până la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, aşa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie în această situaţie.

Dacă valoarea colesterolului este între 260 şi 279 mg %, este recomandabilă ţinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, împreună cu repetarea determinării colesterolului şi a fracţiilor sale (raportul HDL versus LDL, dacă nu a fost făcut)

Dacă valoarea colesterolului este între 280 şi 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smântânei, untului, laptelui gras, cărnii grase şi cu limitarea numărului de gălbenuşuri la 4 pe săptămână (albuşurile nu conţin colesterol).
Se recomandă un regim bogat în peşte (minimum 2 kg pe săptămână) şi folosirea cu generozitate a cimbrului şi usturoiului.
Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupă primul loc în această privinţă.
Din 6 în 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozându-se atât colesterolul total, cât şi fracţiile lui.

Dacă valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos..
De regulă cu Vasilip o tabletă de 10 mg pe zi imediat înainte de masa principală, sau o altă schemă în funcţie de datele culese la consultul medical.
Reevaluare după 3 luni, pentru a vedea dacă dozele sunt eficiente.

Tipuri de întrebări frecvente:
Am colesterolul 245, buletinul de analiză îmi dă această valoare în chenar negru şi în dreptul ei scrie: „above normal range”. Şefa laboratorului, când mi-a înmânat buletinul de analiză, m-a rugat să stau jos. Vecinii şi cei din familie sunt îngroziţi de cât de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris să iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunându-mi că în caz contrar am să fac infarct.

Ce este de făcut ?
Răspuns: dacă încă nu aţi citit articolul acesta, citiţi-l.
Laboratorul dă valorile normale în funcţie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu în funcţie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un eşantion considerat sănătos, aşa cum ar trebui, potrivit unei definiţii ştiinţifice a „normalului”.
Vecinii şi cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea să primească invitaţie şi sponsorizare şi la congresul de anul viitor de la Ouagadougou ..
Dacă nu credeţi toate acestea, intraţi în primul anticariat şi uitaţi-vă în orice carte de medicină anterioară anului 1980 şi vedeţi cât este colesterolul normal.

Am auzit că uleiul de porumb nu conţine colesterol, e adevărat ?
Răspuns: nici un ulei nu conţine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile să sintetizeze colesterol ca atare. Deci, orice fruct sau legumă sau cereală este la fel de bună din punctul de vedere al regimului în cazul unei hipercolesterolemii, iar un număr mic de plante sunt în mod deosebit indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul.
Este esenţial să nu mâncaţi de loc: carne grasă şi smântână şi să mâncaţi cât mai puţine gălbenuşuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotrivă, peştele este foarte indicat. Orice fel de peşte şi cu precădere, în mod paradoxal, peştele gras. Deşi laptele şi multe brânzeturi conţin colesterol, ele nu cresc în mod semnificativ colesterolul dacă sunt folosite în cantităţi prudente..

Tratamentul medicamentos al colesterolului are reacţii adverse ?
Răspuns: Orice medicament, începând cu banala aspirină, are reacţii adverse.
Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile şi anii, are posibile riscuri. Aceasta nu înseamnă să nu luăm medicamente de loc, ci să o facem atunci când, în urma unui raţionament medical, medicul nostru consideră că beneficiul scontat este mai mare decât riscul potenţial.
Urmez un regim strict vegetarian, şi totuşi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %.

De unde atâta colesterol, dacă eu în ultimele săptămâni am mâncat numai urzici şi mere ?
Răspuns: Această situaţie (relativ rară) în care vă aflaţi se explică printr-o tulburare reală de metabolism. Aşa cum spuneam, celulele animale sintetizează colesterol, iar cele umane nu fac excepţie. Uneori această sinteză este în exces. Va trebui să urmaţi un tratament medicamentos, în principiu toată viaţa, tratament în lipsa căruia există un mare risc să suferiţi de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral, etc.

Am colesterolul mărit, dar nu suport să mănânc peşte, iar usturoiul îmi face rău.
Ce este de făcut ?

Răspuns: În loc de peşte, puteţi folosi numeroasele suplimente alimentare care conţin acizi omega-nesaturaţi, iar în loc de usturoi, încercaţi tablete de usturoi de la farmacie.
De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteţi găsi combinaţii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.

Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie să fac ?

Răspuns: afectarea raportului dintre „colesterolul bun”, adică HDL şi „colesterolul rău”, adică LDL are importanţă mai ales în cazurile în care colesterolul normal este crescut sau are valori la limită..
Deci, în cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie.
O importanţă mai mare acordată peştelui în alimentaţie ar fi indicată, totuşi..

Mereu aud despre marea problemă a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scăzut, sub limita normală. E vreo problemă ?
Răspuns: nu, deoarece nu există boli care să fie declaşate de prea puţin colesterol, aşa cum există în cazul invers. Totuşi, unele studii sugerează o legătură între colesterolul scăzut (sau la limita inferioară) şi depresie, fără a se putea preciza dacă e vorba de o legătură de tip cauză-efect sau de o corelare de altă natură.




Dr Mihnea DRAGOMIR
Bucureşti, 16 iulie 2008


Completare- imi apartine-toti bolnavii care au murit de inima in ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevar dovedit statistic.Colesterolul marit nu produce moartea

ianuarie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu